Am timp pentru orice...

 fericiri mincinoase şi adevărate, lungi meditaţii despre "alţii", amintiri despre oameni şi locuri care au trecut prin viaţa mea şi după plecarea cărora nu am mai rămas niciodată aceeaşi. 

   Stau la o ceaşcă de cafea  cu conştiinţa mea şi îmi aduc aminte  că schimbarea trebuie să înceapă cu "eu". Spun asta pentru că sufletul îmi este un împotrivit al acestei lumi prea ocupată de sine. 

   Acum ca să nu mă dau mare apărătoare de valori şi adevăruri, spun sigur că printre lumea asta ocupată de sine mă aflu şi eu. În creierul meu se petrece un război de gînduri, dintre care nici unul nu a obţinut vreodată o victorie. 

   Şi azi... gîndesc că... nimeni nu-mi poate fura destinul...

   Simt cum îmi cresc lacrimi de bucurie!